2008
nord rupt în două
văcuţele cu cod de bare pasc din iarba uniunii pe imaşul uniunii
bestii blînde cu ochi mari gene întoarse uger umed călduţ
în soare
bate un vînticel aşa ca-n carpaţi
plimb capătul unui pai prin gură
ochii mijiţi fundul pe iarbă privirea în cer un uliu
fetiţe blonde şi huţule
vin
nori în diferite nuanţe
ploaia va creşte iarba va creşte văcuţele vor creşte fetiţele vor creşte
huţuli mici europeni peste munte de huţuli mici ne-europeni
graniţa se tîrăşte prin vale pe deal prin pădure pe rîu
nevăzută
în apus de la roz la indiggo
ciornohora
şi amintirea unor dovbuş brovca mocoveiciuc
(cîmpulung moldovenesc, 24 iunie 2008)
cătălina,
aş vrea să-ţi spun că te iubesc, dar s-o fac altfel
şi nu pot
să-ţi demonstrez nu mă laşi / vrei să te măriţi virgină / bani de-nsurătoare n-am
la perversiuni nu te dedai / nici măcar să te pap nu mă laşi
totuşi
cred că tu eşti aleasa
şi sper să nu mai calci strîmb cu ală venit din italia, ca de crăciun
nici nu ăla care acum pleacă în italia
nici cu fostu / de la care păstrezi sms-urile standard, luate de pe net
şi chiar şi asa vreau să-ţi pun inelul pe mană şi să-ţi trîntesc nişte plozi
să muncesc pt tine-n străinatate să ne facem cu casă (nu apartament)
să-ţi mîngîi surplusu de pe şolduri cu vergeturi cu tot
sînt ale tale şi eşti a mea şi le iubesc
şi zîmbetul tău şi inocenţa
şi cîteodată aerul de fetiţă prostuţă pe care-l degaji
şi of! de eram manelist poate eram mai inspirat
că ăştia pe care-i ascult sînt nişte insensibili beţivi şi drogaţi
şi nu înţeleg un om îndrăgostit
şi mi-e greu c-am luat-o-n vers alb şi-mi vin rime-n gînd
şi cîmpulungu' e departe de tecuci
şi-mi fac griji ca un prost
iar mai mult decît am făcut nu este omeneşte posibil
şi uite că scriu mai mult pt mine dar
dacă o să cîştig concursu ăsta o să-mi iau eu tabloul
(ş-aşa tata-i pictor şi avem o mică colecţie)
şi-o să-ţi aduc ţie cartea că mi-ai zis o dată la iaşi că vrei s-o citeşti
şi ţi-aş face un mic semn acolo deşi nu scriu pe cărţi
totuşi pentru tine aş face un pupic ca pe mess şi aş semna cum semnez eu
matei
fără majuscule
şi te-aş strange în braţe şi aş ofta şi m-aş gîndi la astea trei luni de vară
şi la alea cinci luni în care o să fiu în polonia, din toamnă
şi-as mai ofta o dată şi m-aş intoarce la cîmpulung
de iar o să ajung să-mi oblojesc rănile cu muzică, pe la patru dimineaţa, ca acuma
şi să mai dau drumul vreunui text mediocru pe hermeneia
aşa, în văzul tuturor, că nu-mi mai pasă decît de tine
dar pînă atunci ne vedem în weekend
şi sper să mă pot bucura din plin de alea două zile
mă rog, în limitele a ceea ce nu-ţi încalcă principiile
mă rog, ce principii ăi mai fi avînd şi tu...
:* matei
(cîmpulung moldovenesc, 26 iunie 2008)
strigăt
liniştea din jur e sufocantă
tăcerea pereţilor tăcerea buzelor ei tăcerea vitrinelor
zgomotul devine mut
decibelii se topesc într-o singură nerostire insuportabilă
şi îţi vine să urli
şi urli
urli
pînă cînd urletul tău devine un strigăt înăbuşit
topit în acea unică tăcere insuportabil-sonoră
şi nu mai există nimic decît strigătul deformat
al tuturor
lucrurilor şi nelucrurilor
ce au fost şi ce n-au fost
surd
depărtat
letal
(cîmpulung moldovenesc, 26 iunie 2008)
amorul arlechinului
mi-am îngropat rănile-n tine
dureri fluide
în venele-ţi zvîcnind
şi inima-ţi bătîndă-n ritmul
inimi-mi bătînde
şi suflu-ţi dulce-n ritmul
suflului amar
şi eu
nepricopsit bufon
în rănile-mi te-am îngropat
(iasi, 22 mai 2008)
poezia a murit. trăiască poezia!
poezia s-a născut
crezîndu-se un christ
venit pentru oblojirea rănilor sufleteşti
a plîns a mîngîiat a propăvăduit
vedenii
şi-a dat voie apoi să moară
şi n-a mai înviat
(iaşi, 27 ianuarie 2008)
adînci
fracturi
*
răsădite-n mine
rădăcinile-ţi
mă-ncătuşează
**
fumaţi reciproc
ne descălţăm
de toţi şi de toate
***
peste buzele-mi
buzele-ţi
şi ciumă în suflet
****
de la malu alb
despuiată
vine fericirea
(iaşi, 17 mai 2008)
lansare de carte
s-au pupat în fund unii pe alţii
pe rînd
zîmbetul dispărîndu-le doar atunci cînd îşi ţuguiau buzele
ca să se pupe iar
scriitori foarte buni scriitori buni scriitori proşti scriitori foarte proşti
doar critici frustraţi (scriitori rataţi) nu zîmbesc
nici măcar fals
o editură bună
costumul ros la mîneci
ciorapi albi costum negru
pe rînd
s-au pupat în fund unii pe alţii
fericiţi vor muri fericiţi uitaţi
în propriul rahat
dulce lansare de carte
(cîmpulung, bucovina, 27 aprilie 2008)
apus
soarele ăsta a mai apus cîndva
deşi nici chişinăul nici bucureştiul nu-s spre vest
iar noi nu mai vorbim pe mirc
noi nu mai vorbim deloc, de fapt
iar eu nu-s din chişinău
şi nici piesele nu mai sînt aceleaşi
dar au trecut ani şi soarele ăla apune iar
(cîmpulung, bucovina, 25 aprilie 2008)
Melek
de iubire şi liubov á la Costachi Conachi
Cătră tine dacă viu
Ca în hagealîc pornesc.
Calul mîn ca un zurliu
Căci eşti doamna ce-o iubesc.
Pîn' la ultima para
Mă tocmesc cu lăutarii
De-ţi împac meterhanea
Ca să nu mă dai uitării.
Iară paserea moţată
Ce stă în mal de ostrov,
Oh, ibovnică, îţi cîntă
De iubire şi liubov.
Ah! Iubita mea Melek.
Ca de farmece lovit
Eu amarul îmi înnec,
În cîrciumă cuibărit.
Inima-mi cea sîngerîndă
La picioare ţi-o aşăz.
Doar nu-i mai mare osîndă
Decît ca să nu te văz.
Ci întoarce-te Melek!
Chiar de-s ăl mai păcătos,
Viaţa nu pot să-mi petrec
Făr' privirea-ţi de-abanos.
(Iaşi, 22 aprilie 2008)
mămăligă în stilul lui dragan aleksić
cortex vortex mămăligă
eu tu noi voi balcani
gărgăriţo găluşcuţo gogoşico küss die hand
hosenträgeri traşi pînă-n gît spînzuraţi de bretele
varză murată marză vurată barză furată farză burată
hoax
laxativ
csî
î (din i)
cocoloaşe boboloaţe
ei ele occident
(iaşi, 17 aprilie 2008)
înainte de începuturi
am mers în şir indian în jurul tău
cu toţii
pînă cînd n-ai mai rămas decît tu
în noi
te-am bătucit bine ai înflorit
goală
larvele tale ne-au crescut
aripi
ne-am tîrît prin toate culorile
apusului
pişcaţi de gîngăniile crepusculare
norii
ne creşteau pufoşi pînă la glezne
gîdilau
zeii inocenţi ce jucau leapşa
sub
tălpile noastre doar
noi
(cîmpulung, bucovina, 14 februarie 2008)
povestea fără început a bravului tālivaldis
îl poţi zări
în soarele ce răzbate printre pinii înalţi
pe-al său cal sur
căutîndu-şi încă beverina
aşa mi l-a arătat lāms
într-o seară
demult
letgalia e vie la apus
cînd pămîntul crud o transpiră puhav
aburii pufoşi poartă sunetul de kokle
trubaduri fără chip
cîntă
un planh
dezlănţuie asprul vînt baltic
fire zgribulite de iarbă
ard sub copitele armăsarului
iar tālivaldis
în soarele ce răzbate printre pinii înalţi
pe-al său cal sur
îşi caută încă beverina
(cîmpulung, bucovina, 10 februarie 2008)
Tālivaldis - personaj istoric letgal din sec XIII
Beverina - cetate letgală, a cărei locaţie nu e încă ştiută
kokle - instrument cu coarde
planh - cînt funerar trist, al trubadurilor
Visvaldis Lāms - scriitor leton (1923-1992)
estvest
zen
pe mons veneris
şi-napoi
o noapte-ntreagă
meditaţie adînc în tine
asane
mantre stîlcite
europoizi blonzi
ochi albaştri
mudre
integrări reintegrări dezintegrări
mai mult sau mai puţin absolute
şi totuşi
norii încă plutesc
fără noi
(cîmpulung, bucovina, 9 februarie 2008)
insomnie
nopţile trec la fel de albe
pline de nerostiri
şi de ticăitul obsedant
al unicei secunde ce tot bate
înainte şi-napoi
(iaşi, 28 ianuarie 2008)
eshatologică
vis matinal III
apoi
una din zile în care ai vrea să existe măcar
un dumnezeu un drac un rai un iad
orice
dincolo
una din zilele în care priveşti totul cu o ură împăciuită
respiri adulmeci tremuri
plăcerea de a fi
ceva
viu
orice
şi-ţi regreţi apocalipsa demult începută
(iaşi, 28 ianuarie 2008)
poezia a murit. trăiască poezia!
sparte cu ciocanul ca nucile
seva suptă cu nesaţ
mucus dulce-acrişor al lor miez călduţ
ambrozie
îndumnezeire
sau doar beţie cu absint
cuvintele scuipate
holograme ciuntite ale gîndurilor
(iaşi, 27 ianuarie 2008)
festin
pădurea comestibilă aidoma visurilor matinale
sub picioare goale frunzele orz dulce
sfios foşnesc
păşeşti ca lizuca-n dumbravă
ca o crăiasă dintr-un film de kobayashi
crengile ciubuc în dungi alb-roşii
păsările turtă dulce
să gustăm cintezul draga mea
şi-o veveriţă sură de julfă
întind gîtul să muşc din luna vată lipicioasă
omizile jeleu
şi buzele-ţi căpşune
şi păru-ţi miere
eu trubadur tu braga mea
te las să te cufunzi în mine
să mă îmbeţi sub cer violaceu
pîn' vraja piere
(iaşi, 27 ianuarie 2008)
dimineaţă
toamnă de ianuarie în copou
copaci rari cu ramuri rare fără frunze
cu ciori ce croncăne, zboară-n cerc ca nebunele
şi se cacă peste toţi si toate
un căcat coroziv care dizolvă asfaltul zidurile crengile
cu ceaţa densă ce înmoaie pleoapele care se deschid somnoroase
pentru a fi învăluite de atmosfera jilavă a dimineţii
studenţi cu blugi stropiţi cu papuci stropiţi cu dinţi stricaţi
cu pielea însiropată de norii greoi ce-au coborît pe bulevard
se scurg absenţi spre examene ce nu le clădesc vreun viitor
(iaşi, 20 ianuarie 2008)
la est de vest
moldova
muiam ciucălău-n motorină s-aprindem focul
aduceam de toate cu remorca
grîul ne încolţea auriu în urechi
mîncam hultoane grase pînă vomam şi sufletul din noi
ne pîrlea un soare ca de pe stemă la prăşit
tălpile crăpate ne erau pline de ţărnă
bîrfeam la desfăcat de păpuşoi şi rîdeam
cu rîsul acela pe care nu-l mai putem rîde
cînd bunicul purta basca cu ţumburuc
coşeriul era plin
cerul senin
iar busola arăta întotdeauna la est de vest
(iaşi, 19 inauarie 2008)
feng shui
îmi arcuisem sprîncenelesimetric
pentru a nu strica armonia geometrică universală
eram nedumerit
tu îmi vorbeai rotund
ferestrele erau obtuz-congruente
toate aveau un centru şi fiecărui poligon i se circumscria un cerc
energiile telurice ori de tot felul năpădeau la fel de ordonat
casa îmi părea un templu închinat unei zeităţi eliptice
întotdeauna oarecum apropiată oarecum depărtată
am chibzuit o clipă şi la fel de nedumerit m-am îndepărtat
cu paşi măsuraţi
(Iaşi, 15 ianuarie 2008)
bombardament
vis matinal I
atunci cînd începi, greu te mai poţi opri
totuşi o faci, nu din altruism
idolul tău îţi strînge mîna, te bate pe umăr
mă înţelegi, nu?
ştii că nu-s un paranoic de hitler ori stalin
iţi zîmbeşte şi mergeţi pe mijlocul drumului pustiu, ca-n filme
apoi te predă
nebunul dracului
nu, n-a înţeles nimic
(Iaşi, 15 ianuarie 2008)
2007
phallică
păstrăm în inconştientul colectiv obsesia phallusului
cît mai erect cît mai viguros cît mai înverşunat
scrutînd orizontul gata să dezvirgineze cerurile
obeliscuri turnuri zgîrie-nori
pregătite pentru împreunarea şi orgasmul infinit
servite într-o noapte de iunie pe acoperişul căminului
creep, o altă sticlă şi eu
singur, pe acelaşi acoperiş, tîrziu în toamnă
(Iaşi, 13 decembrie 2007)
aşa că ne mulţumim cu ceea ce nu se scurge printre degete cînd ţinem mîinile căuş
ne udăm buzele dar se usucă la loc
apoi întindem braţele şi aşteptăm palmele cuiva să se scurgă peste noi
ca o ploaie plăcută de vară
(Iaşi, 4 decembrie 2007)
şi dacă plagiez mioriţa,
cine mă va da în judecată?
poporul romîn?
zsolt s-a gîndit ce s-a gîndit,
apoi s-a răzgîndit;
n-a mai plagiat mioriţa, ci a compus-o
(Iaşi, 10 noiembrie 2007)
pif nu e fiul lui paf
paf are casă
casa lui paf e la ţară
în spatele casei începe grădina
în grădină paf are pruni
prunele nu-s coapte
pif rîde de paf
la gluma spusă de paf lui pif
pif cască gura mare
în acelaşi timp
la pazeci km sub vrancea se mişcă măruntaiele pămîntului
de la lintea lui paf
şi unda seismică ajunge la ţară
acolo unde paf are casă
în a cărei grădină sub un prun stă pif
care rîde la gluma lui paf
care-l servise cu linte
şi pif rîde cu gura pînă la urechi
şi pămîntul se cutremură
şi prunul se scutură
şi o prună îi cade direct în gît lui pif
şi pif se sufocă
şi paf nu se sufocă
II
pif deschide ochii şi nu-l vede pe paf
paf nu deschide ochii, că nu-i închisese
pif nu e în grădină sub prun
deci pif e mort
paf nu e cu pif
deci pif nu e în rai
deci pif era în rai
fără deci
pif nu poate vorbi
deci pif nu are gură
pif e blond cu ochi albaştri
deci pif nu e hitler
pif e fericit că nu e hitler şi nu-şi mai pune întrebări
III
paf nu exista decît în mintea lui pif
deci raiul e în mintea lui pif
dacă pif nu mai e în mintea lui,
înseamnă că pif e în realitatea lui
şi paf nu mai există
IV
întrebarea e: pif l-a omorît pe paf
sau paf l-a omorît pe pif?
(Iaşi, 5 noiembrie 2007)
mîngîindu-şi încîlcitele bărbi - verde de bucovina
o iarbă grasă din care văcuţele pasc molcom
pădurile ciuntite îşi aşteaptă sentinţa
privind deznădăjduite către satul în care oamenii beau şi înjură
e atît de albastru cerul
(Cîmpulung, Bucovina, 26 septembrie 2007)
se naşte ba-n aquitaine ba-n provence şi creşte întotdeauna la paris
jean-pierre, tatăl vitreg, o ia cîteodată la casa din pirinei, departe
lannemézan e un oraş mic în care viaţa se-nvîrte-ntr-un cerc strîmt
zilele în provincie pot fi extrem de lungi şi anoste
lolita îl face gelos pe jean-pierre cu yannick, fratele ei vitreg
şi cu didier senegalezul şi cu alt jean-pierre, mult mai tînăr şi mai puţin grav
jean-pierre tatăl priveşte întotdeauna, înnebunit de ritmul sacadat al zvîcnirilor ei, al gemetelor
apoi o pălmuieşte; asta-i excită pe ambii
şi-i mai excită cuvintele murdare
aruncate violent în occitană provensală catalană bască
lolita e o virga intacta undeva în adîncurile ei
zîmbetul şi privirea-i sunt pervers de naive
iar ea, lolita, nu incită decît la amor total, răvăşitor, destructiv
jean-pierre e al ei pe vecie, ea însă nu-i aparţine; ea e lolita
ea fuge în unele vieţi cu surferi nebuni alteori cu motociclişti rebeli
pe care-i agaţă (o, da! doar ea alege) la menton, la nice, la biarritz, întotdeauna pe o plajă
fierbinte
după-amiezile trec cinic de lent atunci cînd le măsoară-n fumul verde
lolita pluteşte acum pe un norişor pufos, în vreme ce un melc lipicios i se prelinge pe spate, pe fese, pe coapse...
ea rîde isteric şi iubeşte mult
(Cîmpulung, Bucovina, 25 septembrie 2007)
satu' nostru
poveste cu baştani
Bengos e Pardaian
Bea numai mol
De cînd are bulan
Umblă matol
Aruncă biştarii
Să-şi dea ghes
Cînd îl văd, ţiganii
El le zice mucles!
Ce şucar o duce
Şi strigă hacana!
Piranda îl place
Îl joacă tanana
Nasol de Perhan
Canci lovele şi e dadă
L-au prins pe maidan
Cu cea mai naşpa pirandă
Bulibaşa l-a caftit
Şi-a zis că-i diliu
Şi l-ar mai fi mardit
De era gagiu
Baftă are şi Bahrim
Dacă-l iei la băşcălie
Te-a mutat în ţintirim
E candriu, lumea îl ştie
A ciordit la nemţi un an
Nu avea nici de haleală
S-a întors cu un Merţan
Asta zic şi eu mangleală
Şi cam ăsta-i satu' nostru
De ţigani frumoşi, cu bani
Vă salută acum bossu'
Căldărari, ursari, zlătari
(20 septembrie 2007)
artă
sunt un pic emoţionat
doar un pic
ziua fu perfectă
insula saaremaa e divină
zeii păgîni ai estonilor îşi aşteaptă adulatorii mîngîindu-şi bărbile grizonate
tabăra noastră de creaţie nu e departe de kuressaare un oraş drăguţ-cochet-baltic
oamenii sunt blonzi şi fericiţi
artişti din toată lumea mai ales scandinavi puţini finlandezi curios lucru
bursa am prins-o printr-o pilă la minister
estoniencele sunt drăguţe / tartu e chic / tallinn e cel mai oraş
aici pe insulă e o altă lume
maestrul mă priveşte lung încă de ieri
o fi auzit că vin din romînia / el a plecat de mult / aici şi-a făcut un nume
ras în cap cu o barbă imensă mă iscodeşte
nu pot parcă să-l abordez / voiam să-l întîlnesc, şi acum...
probabil şi-a dat seama că-l evit
am ajuns lîngă el
nu mă mai priveşte
întoarce capul spre mine / ce privire!
- bă pulă, asta e artă!
(Cîmpulung, Bucovina, 19 septembrie 2007)
zori
tanka
din ceaţa densă
dimineaţa coboară -
sub nori grei şi reci
ca rupt de timp şi spaţiu,
oraşul încă doarme
(Cîmpulung, Bucovina, 18 septembrie 2007)
le ciel dans une chambre*
vocea ei răguşită răsună în fiecare ungher din mine
iubesc fără a iubi
plutesc în minusculul meu univers îndemînos /
în punctul maxim al fericirii raţiunea încetează
şi poţi purta vorbele desculţă prin iarba umedă
cuvintele nu mai există
nu mai pot ucide
nu ne mai străpung /
printre libelule şi buburuze ne descompunem ne recompunem în forme haioase
voi creşte păpădie voi zbura norocel
mă voi întoarce rouă
mă voi întoarce
(Cîmpulung, Bucovina, 11 septembrie 2007)
*titlul unei piese a Carlei Bruni
tristih IV-VI
nonhaiku
bătute în plumb
cuvinte alunecă
întunecînd minţi
*
piele şi arbori
cusute cu filigran -
ale lumii cărţi
*
cu toţii pe rug -
în vechile pravile
sînge şi arginţi
(Cîmpulung, Bucovina, 7 septembrie 2007)
nonhaiku
noaptea se lasă -
năluci par sălciile
în mal de ostrov
(Cîmpulung, Bucovina, 7 septembrie 2007)
nonhaiku
cu flori înmiresmate -
adormi în tihnă
copacii zgribulite ciori
blocuri afumate coşuri burlane
închide ochii şi aruncă-te în mine
aruncă-mă în tine
fulgii mari se topesc pe obrajii fierbinţi
nu poate fi haş-doi-o şi atît
aceeaşi iarnă-mi pare
feţe mohorîte paltoane gri oameni gri gînduri gri
doar tu lipseşti
stau mototolit visez
claxoane cîinii latră totul e atît de aglomerat
în tine simt că nu mai încap decît fulgii fierbinţi ai acelei zile de februarie
(Cîmpulung, Bucovina, 30 august 2007)
aripile mi le-au lipit de cer cu vorbe şi salivă
şi stau ca spînzurat în plasa unui păianjen fără aureolă
mă zbat să cad
să mă fărm de mare de pămînt
să cresc val ori ghiocel
să fii stînca de care mă izbesc
să fii roua să fii bruma
să te sufoce aripile cu parfumul găinaţului de toate zilele
*
groaznic locul din care nu mai poţi urca
din care nu mai poţi cădea
(Rogliano, Calabria, 17 august 2007)
nonhaiku
de vrednic pravoslavnic
al tău, domniţă
(Cîmpulung, Bucovina, 25 iunie 2007)
arriviste metrosexual dandy
gînduri la o ultimă ţigară pe balconul ei
a nu iubi
a te lăsa trăit de ei
a-i trăi pe ceilalţi
*
fumul mentolat se ridică spre cer
eu - altar păgîn
*
cînd nu mă vor mai idolatriza
voi rămîne eu, mie-mi
*
a-ţi fi propriul zeu
o comuniune a ta cu tine însuţi
*
e încă fascinantă
şi poate cea la care am ţinut cel mai mult
*
imaginea nu-mi e străină
o altă doamnă trecută de patruzeci ce plînge pe patul răvăşit
ştiam că va fi aşa
şi ea ştia
*
îmi vor lipsi balconul cu fier forjat
vederea spre vechiul pietonal
clădirile nemţeşti ale centrului istoric
pavajul udat de ploile de sîmbăta seara
felul în care razele apusului îşi fac loc printre storuri
parfumul ei amestecat cu mine
*
aş rămîne, dar sunt un laş
peste zece ani nu va mai arăta la fel
*
pietonalul, cu magazinele lui chic şi doamnele lui bine, aşteaptă
(Cîmpulung, Bucovina, 8 iulie 2007)
liliecii în noapte
auzi cum zboară
*
călătorie
eu plus tu, mereu atît
lumea - elipsă
*
îmi spui păcătos
divine semne aştepţi
ce nu vei primi
(Cîmpulung, Bucovina, 2 iulie 2007)
ceru-i albastru încă
noi goi în iarbă
*
te mint şi ştii căci
tăcerea ta-mi şopteşte
cuvinte goale
*
nu voi mai pleca
îngrămădeşte-te dar
în golu-mi suflet
(Cîmpulung, Bucovina, 1 iulie 2007)
eu şi gordienko în barcă
spre mare spre libertate
malurile şi privirile ne sufocă de pe margini
cîţi pumni de ruble costă să fii slobod
cîte palme crăpate să mai ţină sapa hîrleţul
cîte călcîie crăpate să mai calce colbul uliţei
gordienko mă priveşte gînditor
s-ar întoarce
ştie că l-am minţit şi ştie că
eu ştiu că ştie
*
apusul curge greoi în kodîma
gordienko alunecă greoi în kodîma
iar eu sînt slobod
ca la început
(Cîmpulung, Bucovina, 26 iunie 2007)
buzele tale mint
atît de angelic
încît îţi las gleznele
să-mi mintă buzele obrajii
pulpele-ţi şovăielnice
să-mi mintă palmele tîmpla
vorbele-ţi şoptite
să mă ducă-n ţinutul înmiresmat al trupului tău
unde te-ai metamorfoza în vînticelul naiv din livada de meri
iar eu te-aş respira cu toţi porii
(Iaşi, 10 iunie 2007)
geneza nr. x
zeul a murit zidit în ei
atunci cînd şi-au dat seama că el,
în toată splendoarea sa, încape cu totul
în fiecare dintre ei
l-au divizat, l-au înghesuit şi
au început a pune cărămidă peste cărămidă
chirpici din totemuri răsturnate
din tabuuri încălcate din
ei înşişi
odată căzute ierarhiile, s-au contopit
fiecare cu fiecare
zeul fiecăruia cu fiecare
zeul fiecăruia cu zeul fiecăruia
într-un incest masochist universal în care
zeul l-a zidit pe om în el
în care
omul l-a zidit pe zeu în el
eliberat şi zeu şi om de prejudecăţile de înainte de
haos
apoi s-au privit ruşinaţi, şi
şi-au creat din nou cerul şi pămîntul
(Iaşi, 9 iunie 2007)
din canaan spre shambala
creştinismul a devenit plictisitor pentru că e vechi
lumea are nevoie de noi zei
din acelaşi material şi cu aceleaşi atribute
dar ciopliţi în alte forme şi sub alte denumiri
înlocuim mesianismul iudeo-creştin cu cel tibetan
însă religia nou descoperită e la fel de utilă la fel de inutilă
ca orice altă religie
(Iaşi, 4 iunie 2007)
requiemul moliilor
fluturii au acaparat totul
ei vin în valuri tot mai colorate
şi ne intră în urechi în ochi în nări în pori în gură în fund
adînc, pînă în creier, pînă în vene
sunetul dulceag al bătăilor de aripi ne cariază identitatea
nervul individualităţii e omorît
suntem plombaţi şi aliniaţi celorlalţi
opodiphthera eucalypti, deşi la fel de măreaţă,
îşi recunoaşte în forfota de afară requiemul
(Iaşi, 25 mai 2007)
1, 2, 3
1
deşi îi e ruşine să recunoască, îşi face cruce încă
(ce-i drept, cu limba-n gură, şi nici asta nu prea des)
2
cu toţii suntem nişte perverşi
o dimensiune în care gîndurile noastre perverse să se intersecteze ne-ar elibera poate de inhibiţiile şi frustrările aduse de moralitatea de paradă expusă de această lume medievalo-futuristă
3
fuga de placebo-ul oferit de presă şi biserică îi eliberează pe unii prin eutanasie
alţii mor în rate, contaminaţi de plumbul ziarelor, ce le afectează colonul sau creierul, după caz
(Iaşi, 17 mai 2007)
28
plouă
oraşul îmi apare ca printr-o sticlă mată
un nesfîrşit tablou impresionist viu
lucrat în pete mari de şpaclu
nuanţele pătrund unele într-altele
într-un festin cromatic al formelor nedefinite
două picături alunecă pe geamul autobuzului pînă cînd se unesc
altele curg singure pînă in marginea de cauciuc
liniştea e întreruptă doar de vocea monotonă ce anunţă opririle
"universitate. urmează staţia triumf"
(Iaşi, 10 mai 2007)
wu wei
satul e îmbibat de razele necoapte ale primăverii
iar cei cîţiva nori se tîrîie leneş
pe un cer pe care l-am mai văzut
demult...
într-o după-amiază la fel de însorită şi calmă
ca de duminică
mă las bătut de vîntul răcoritor pe creasta dealului
inspir
expir
oftez
m-arunc în iarba încă firavă
coborîm spre sat ca într-o procesiune
tăcuţi, resemnaţi
şi ne înţelegem într-un fel ciudat
fără a ne vorbi, fără a ne privi
acum suntem doar o parte a naturii
mişcîndu-ne în ea
odată cu norii, cu dealurile, cu pomii, cu furnicile
toate simţurile, toate sentimentele
într-o unică senzaţie stranie
de bine, de pace, de imponderabilitate
(Iaşi, 21 aprilie 2007)
paralizie hypnopompică
visele-mi decupate - filme mute
îmi bîntuie credinţa în nimic
fondul muzical obsedant
mă duce-n ţinutul de nicăieri
unde creierele proaspăt spălate
miros a clor şi a spermă sterilă
îmi pare că-nţeleg lingua incognita dei
refuz să gîndesc să ascult să privesc
simt durerea eliberării
dar iată că mişc din nou
(Iaşi, 30 martie 2007)
întîmplare
în fiecare an
în aceeaşi zi
la aceeaşi oră
în acelaşi loc
mă-mpiedic de-o bucată de fierbeton
mă rostogolesc
înjur
şi cam atît
(Iaşi, 27 martie 2007)
primăvară
dude strivite pe pieptul ei
mînjit de zeama virgină
sînii pătaţi mă respiră îi respir
aroma petalelor sîngerii
şi spinii îmi mîngîie obrajii
o cuprind ne contopim
şi alunecăm în iarbă
(Iaşi, 23 martie 2007)
materie vidă
absurdul ca esenţă a formei
realitate diluată în vise
vidul din materie
materia din vid
corpurile se întrepătrund
pătrund prin golurile dintre particule
unul într-altul
se descompun se recompun
în miliarde de universuri relative
atît de aproape unicul neconvenţional
(Iaşi, 19 martie 2007)
intermezzo
arta muge în mine
o voi elibera
la malul cacainei
între pădurea ţicău şi şorogari
cu un răget prelung
e o poveste scurtă
ce nu se repetă
ce nu se întîmplă
pe drum spre aroneanu
oare
(Iaşi, 6 martie 2007)
dezvirginarea timpanelor
ador să muşc din mărul crud
în fiecare dimineaţă
apoi conştiincios
alerg în cerc de-mi vine rău
şi cad la întîmplare
(Iaşi, 1 martie 2007)
nomad
al cîtălea "acasă" mă întreb
să număr?
am făcut-o demult acum sunt obosit
şi plictisit
întotdeauna altă clanţă rece
alt colac de wc
altă iarnă friguroasă
alţi vecini suspicioşi
întotdeauna casetofonul mono
casetele prost înregistrate
glumele colegilor
pumni ură iubire minciuni ruşine
tv a/n tv color
mîndria nasului spart
mirosul de second-hand
fără identitate
fugind în timp şi spaţiu
fugind în mine de restul
fugind în mine de mine
neataşat de nici un loc de nici un popor
de nici o limbă de nici o credinţă
huţul? moldovean?
doar un amărît de om
proiectat pe o boltă cu alţi miliarde
la fel de perisabil
la fel de pervertit de o lume atrăgător de respingătoare
următoarea destinaţie?
obligatorie
ca şi cele ce vor mai veni
singurul lucru nou
singurul lucru constant
doza mea de nomadism
(Cîmpulung, Bucovina, 10 februarie 2007)
schismă
după a patra pagină am vomat termenii simandicoşi
pe carte şi pe cearşaf
atmosfera puturoasă încinsă a camerei
m-a făcut să deschid larg fereastra
filosofie pură în aerul curat rece crud
luna stelele cerul senin
mi-au indus o stare sentimentaloidă
şi am vomat din nou
cu gîndul la cuvîntul acru
vrînd nevrînd am înţeles
m-a luat cu frisoane şi spasme musculare
deşteptarea ce doar ieşea de unde o izolasem
nu demult
singurul lucru cert rămînea moartea
m-a apucat o milă scîrboasă faţă de tot
şi-ngreţosat am vrut să plîng
am rîs isteric
de situaţia penibilă a mea şi-a tuturor
de năzuinţele şi trăirile patetice
de lumea paranoică şi-ale ei închipuite nesfîrşite conspiraţii
de viziunea constipată asupra trecuto-prezento-viitorului
de naţionalism, credinţă, popi şi babe
apoi am adormit
(Iaşi, 2 februarie 2007)
gînduri
trăim într-o lume în care măgarul lui buridan încă nu alege
şi moare în fiecare univers paralel de altfel inexistent
o lume ce nu aude sublima muzică a sferelor
acoperită de zgomotul boabelor de mei care tot cad
săgeata lui zenon din eleea e încă în zbor încă în repaus
iar dumnezeu nu poate fi nici omniscient nici omnipotent ci incognoscibil şi atît
trăim o realitate falsificată mai mult sau mai puţin necesar de cuvinte
o lume-n care cu adevărat liberi sunt doar oneironauţii
trăim, poate, în unica lume
(Iaşi, 21 ianuarie 2007)
să nu muşti din pămînt după ploaie
să muşti din pămînt după ploaie
te învăluie aroma aprozarului
cartofi încolţiţi napi insipizi roşii mucegăite
ţărnă udată de seva fructelor
scrîşnetul lăzilor de lemn pe mozaic
plasa de stofă banii cu brîncuşi si racoviţă
rîndul la gostat
odecolonul "saşa" din bazar
mirosul de pînză de in
vinul de hînceşti
buzele monicăi
gustul sîngelui crud pe cerul gurii
diluant vopsele carpaţi fără filtru
soarele orbitor luna din noaptea aia
vaccinul prima notă - 9
bujorii fluierul de cucută
vărsatul de vînt borşul de putină
rulmenţii bicicletei împrăştiaţi pe stradă pe trotuar...
să nu muşti din pămînt după ploaie
(Iaşi, 16 ianuarie 2007)
repetiţie obsesivă
ora ţine o oră
ore lungi ore scurte tot ore
oamenii se nasc mor nu renasc poate
oamenii dorm visează mănîncă oftează
veghe-repaus veghe-repaus veghe-repaus
dorm visează mănîncă oftează
veghe-repaus veghe-repaus veghe-repaus
se nasc în familii pleacă din familii să întemeieze familii
au fii care
se nasc în familii pleacă din familii să întemeieze familii
veghe-repaus veghe-repaus veghe-repaus
dupa luni întotdeauna marţi
oamenii preiau ştafeta predau ştafeta
măsuri convenţii sunete imagini
atît de neştiutori de izolaţi de trecători
cîteva simţuri cîteva sentimente
aceleaşi pentru-ntreg universul
combinaţii de ics luate cîte igrec
nu s-au epuizat încă variantele
şi-apoi ne-am putea autoplagia
aceleaşi clipe aceleaşi cuvinte
aceleaşi aceleaşi aceleaşi la infinit
veghe-repaus veghe-repaus veghe-repaus
(Iaşi, 13 ianuarie 2007)
alegorie cosmică
oceanul se deschide închide
în el delfinii visează zboară
psihedelic iluminaţi în noapte
cadaverici pescăruşi fosforescenţi
înoată aleargă se tîrîie fug
stelele luna valurile una
îmbătaţi în seva cosmică rătăcesc
hălăduiesc inconştient în subconştient
atît de bine de sus de departe de tot
planetele cometele vibrează
sunt vii galaxiile universul încă
ne aşteaptă în vise lucide
hipnotic urmăm movii constelaţii
străine ziua horei lui nyx şi lui hypnos
(Iaşi, 12 ianuarie 2007)
2006
versuri vii, versuri moarte
morţii cu morţii
viii cu viii
prea mulţi morţi printre vii
prea mulţi vii printre morţi
morţii se nasc morţi
nu mor
căci sunt morţi
viii se nasc vii
nu mor
căci sunt vii
viii morţi
morţii vii
(Iaşi, 9 decembrie 2006)
ocean
lumile noastre curg în acelaşi vas
s-ar putea amesteca, uni, închega
totuşi
tu priveşti prea mult lumile iar eu prea puţin vasul
tu le vezi roz
pe mine achromatopsia mă face să-l văd doar
gri
de prea puţine ori alb
de puţine ori negru
aş vrea să ne evaporăm - doar noi
şi să transpirăm într-o singură picătură
tu şi eu - una
să îngheţăm apoi
lumile să nu ne poată topi
să nu-ţi mai pară atît de negru norul din care m-am desprins
aş vrea
să nu mă vezi prin ochii lor
să nu te pierzi între ei
plutesc încă
în derivă oarecum
fără tine
la suprafaţă, dar fără tine
plouă
plouă continuu
să mă evapor? să te aştept? să te caut?
prea multe picături
vasul dă pe dinafară
prea multe picături cad direct în balta mizeră
nu mă evapor. nu te aştept. nu te mai caut
unele picături ajung la suprafaţă
rămîn cu ele
plutesc încă
în derivă oarecum
fără tine
la suprafaţă, dar fără tine
(Iaşi, 22 octombrie 2006)
eau d'automne
strada s-a dat cu eau d'automne
culoarul ăsta pavat miroase a ploaie de toamnă
aşa cum era odată
pare încremenit în timp
îmi place îmi dă fiori parcă aud muzica de jazz
parcă văd fereastra atelierului de la etaj larg deschisă
parcă simt parfumul amestecat de ţigări carpaţi şi vopsele
centrul vechi cu casele nemţeşti
îmi place îmi dă fiori parcă mă poartă înapoi
pe cînd stăteam ca huhurezii şi lucram povesteam bîrfeam noaptea
eu şi maestrul
pe cînd trăgeam din muştiuc ca nebunii
pe cînd grunduiam pînzele cu clei de oase şi ulei de in
iar aerul era atît de pur şi rece cînd ieşeam la fereastră
încît mă simţeam uşor ca o păpădie
mai mai să-mi iau zborul
studentele veneau voiau nuduri
erau fascinate de maestru, ca şi mine de altfel
lucram plecam în tabere de creaţie
natura, natura virgină era atît de crud verdele ierbii pe raiaţii noştri
şi volga mică a lui heini neamţul
şi duminicile în care ne aducea de fumam kim
nu mai e maestrul
demult...
aflasem prea tîrziu oricum. măcar de nu dispăream aşa, de-odat'
nici un "bună ziua", nici un "mulţumesc pentru tot"
nemernic mai sunt. şi heini a plecat
la nemţi. la ai lui
e beznă acum. nu disting fereastra atelierului
clădirea e-n paragină
mocăneasca ţîrîie surd în burlane
ceaţa se ridică peste oraş în lumina oranj a felinarelor
mă rog, a stîlpilor cu bec, mai nou
alte vremuri
ciudat cum m-au purtat paşii pe aici, după atîta vreme
mai bine să fac cale-ntoarsă
cu bine maestre! şi mulţumesc!
(Cîmpulung, Bucovina, 17 septembrie 2006)
Un foarte frumos poem in care se confunda trecutul si prezentul in acelasi loc, cu suprapunerea acestor imagini. "eau" izvor de viata si copilarie, "automne" incarcata de nostalgia culorilor amintirii. O frumoasa intilnire intre niste imagini poetice si o descrierea narativa la confluenta unei singure si aceeasi vieti. (Nicole Pottier, Franta)
cu trenu'
ca-n anii '90
mi-e dor să merg cu trenul ca-n anii '90
cînd călcam pe seminţele de răsărită
ieşeam pe culoar şi era frig
pe cînd miroasea a fum de ţigară şi a pişat
studenţii pletoşi cîntau veseli la ghitare
şi sticla de holercă trecea din mînă-n mînă
cînd în compartimente erau becuri chioare
babele se plîngeau că-i curent
şi gările erau slab luminate de neoane
bărbaţii vorbeau politică şi sport
doamnele dormeau ori citeau "numai pentru tine"
"ioana" sau "poveşti adevărate"
iar naşul lua de una mică şi atît
mi-e dor să merg cu trenul ca-n anii '90
(Cîmpulung, Bucovina, 16 septembrie 2006)
în gura lumii...
lumea mă mai ia din cînd în cînd în gură
mă mestecă, mă suge, mă face balon...
cîteodată mă scuipă pe asfalt, altădată mă lipeşte de masă
ori după ureche, să mă aibă pe mai tîrziu
uneori mă mestecă îndelung, pînă cînd nu mai am gust
şi atunci mă trezesc aruncat într-un coş de gunoi, fără vlagă
alteori îi trezesc senzaţii ca ciunga sentăr şoc de pe vremuri
mă ţine un pic, strînge din ochi, îşi şterge lacrimile, trece mai departe
de multe ori mă lasă în pachet, să-mi aştept rîndul
asta mă enervează sau nu, după stare
unora le rămîn în gît pînă-i sufoc
altora le ies pe partea cealaltă
cel mai mult mă irită cei care fac forme din mine
mă pun apoi în apă, să mă întăresc
îmi revin însă totdeauna
iar lumea mă ia din nou în gură,
mă mestecă, mă suge, mă face balon...
(Cîmpulung, Bucovina, 14 septembrie 2006)
după-amiază toridă
gînduri topite pe asfalt
slalom printre ei pe stradă hainele lor put a licori ieftine
luate de la magazin micst
nu le văd feţele nu le văd feţele
nici mîinile nici picioarele doar părul
pute pute în urma lor a subcultură
le aud vocile nu-i văd
mă lovesc de ei ei rîd rîd mă-njură nu le văd feţele
doar hainele doar încălţările le simt mirosul
răsună nişte sunete urît urît
bataie de joc de timpan de muzică de noi
ameţesc e cald soare asfaltul se topeşte ei n-au umbre mor
şi se evaporă le rămîn hainele doar urmaşilor care le îmbracă
rupeţi hainele!!! rupeţi hainele! nu le îmbrăcaţi!
ei le îmbracă nu-i văd par aceiaşi
se evaporă bine că se evaporă dar lasă în urmă mai mulţi
alţii aceiaşi continuu
cad nu văd nici o faţă tot ei tot aici rămîn mulţi mulţi
unde-s ai mei or fi-mbrăcat hainele mie nu-mi veneau
mi-am croit altele ei mă văd copiii lor mă văd stau aici căzut
păşesc peste mine dar mă văd şi mă vor vedea întotdeauna
ei dispar apar mereu în aceleaşi haine alţii aceiaşi continuu
(Cîmpulung, Bucovina, 12 septembrie 2006)
úmbrele
soarele-i apus
n-a răsărit încă luna
pămîntul e negru
cerul purpuriu
în crepusculul serii
apar úmbrele tridimensionale
nu marţea
nu sîmbăta
nu pe treişpe
ori de sînziene
ci în crepusculul serii
apar úmbrele tridimensionale
úmbrele umblătoare
printre oameni vii
oameni morţi oameni nenăscuţi
úmbrele fără de umbră
fără de formă fără de glas
tu doar tu ştii
tu doar tu le simţi
le adulmeci le chemi
inconştient le chemi
le chemi voit
le-ai aruncat în timp
tu le-ai făurit nemurirea
apoi le-ai alungat
căci ai uitat-o pe ea
acum camera ţi-e iarăşi goală
în casă e linişte
mult prea linişte
ceasul ticăie ticăie
al dracului de ticăit
şi ţîncii fac o zarvă afară
ai dracului de ţînci
demult n-ai auzit mocirla lor
însă azi
azi ai revăzut-o
în vis
în visul ei erai
dar ai deschis ochii
ai pierdut-o iar
şi ele vin vin vin
să-ţi posede coşmarurile
şi nu le poţi opri
nu le mai poţi opri
tu doar priveşti
mai mult în amintiri
şi te supui
privind la ţîncii fără umbră
te-atrage te-nnebuneşte
rînjetul lor vulgar diabolic angelic
poate că nu există încă
ea
(Cîmpulung, Bucovina, 25 august 2006)
sinaxar neortodox
enn vetemaa jonathan coe daniel pennac
leszek kołakowski rené magritte d. r. popescu
visvaldis lāms ştefan oprea johnny răducanu
ben kingsley sławomir mrożek roland topor
kay sage mihail iurievici lermontov sabin bălaşa
vintilă horia cyprian gołęmbiowski porumbescu daniil kharms
urmuz zigmunds skujiņš jorge reyes
salvador dalí viorel savin jean-luc godard
maurits cornelis escher nicolae filimon constantin brâncuşi
matei vişniec gheorghe dinică mateiu caragiale
(Cîmpulung, Bucovina, august 2006*)
* prima variantă în august 2006; ultima împrospătare la 9 ianuarie 2008; lista e deschisă
în preajma admiterii
voiam să mă fac regizor. de film
să dau la bucureşti, să-mi iau pulovere de lînă, tricotate,
neapărat cu guler mare, înalt, să mă dau şi eu artist
mi-aş fi luat şi-un fular, şi-o mapă
poate chiar şi ochelari din ăia fără lentile, cu ramă groasă.
aş fi fumat singur la cafenele selecte, înnebunind doamnele trecute de treizeci,
venite în pauza de prînz
mi-aş fi făcut şi-o ibovnică, aşa, interesantă
cu părul pe după urechi, cu ochelari (cu lentile şi dioptrii),
care iarna poartă numai negru,
vara rochii vaporoase, şifonate, cu floricele mici-mici, albastre,
iar în casă nişte şosete flauşate roşii şi... atît.
am fi vizitat împreună muzee, galerii de artă,
am fi mers la concerte de jazz
am fi studiat împreună filmele lu' godard, de sica ori kurosawa...
visam filme alb/negru, scurt-metraje ciudate
aplaudate de ciudaţii spectatori ai unui festival ciudat dintr-o republică ex-sovietică
sau ex-iugoslavă
dar asta e
la urma urmei, arheologia poate fi cel puţin la fel de interesantă
(Cîmpulung, Bucovina, 18 iulie 2006)
nenumăratele colţuri ale cercului
privindu-l dintr-un unghi obtuz
îmi pare a dracu' de ascuţit cercu' ăsta pătrat în colţuri
şi-mi smulg perciunii de ciudă că nu ştiu teorema aia...
din streaşina rombului curge vodcă, da' nu pun gura
dacă oi fi jurat
nu-mi amintesc, oricum
mă miră faptul că-l credeam cerc
ba aproape că-i calculasem raza
când de fapt ar putea fi trapez
iar de-i simţi mirosu' ai putea jura că-i sferă
transpirată de la atâtea rostogoliri prin iarba albastră
a verzii dimineţi albastra iarbă
mă-ncrunt, mă doare mintea
nu ştiu să fi ştiut formula
ce simplu ar fi fost...
cărămizile cafenii ale cârciumei şi cafeaua cărămizie
nu par a-mi desluşi misterul aşa că le dau deoparte
mă-ntreb, triunghiul ăsta ce-o fi?
ce formă o avea?
şi de ce nu le pasă raportoarelor astea?
ce fac compaşii?
dau din ac pe muzica cretei ce zgârie tabla
măsoară, dar nu simt
eu vreau să aflu ce 'om păţi când ne-or arunca, ne-or rupe
unde-o să mergem?
şi ăst ceva, cât e? unde-i?
e o dreaptă de la minus la plus infinit?
e un cerc?
(atunci plus infinit ar fi minus infinit şi deci n-ar FI nici una nici alta)
mă obsedează nenumăratele colţuri ale cercului
(Cîmpulung, Bucovina 28 iunie 2006)
Picuruşi de moarte
Îmi picură în minte paşii tăi pe strada goală,
picătură după picătură, într-un colţ stingher al gîndurilor mele negre
şi nu ştiu de-s lacrimile tale ori robinetul. Ale mele nu-s.
Şi orologiu-ncepe a picura, tic, după tic, după tac,
cu amintiri demult uitate, ce doar frânturi de vis lucid îmi par acum.
Le-aud doar eu; ori poate nu.
Îmi picură în coşul pieptului şi mă sufocă sunetul paşilor tăi,
nu puternici şi nici grăbiţi, dar atât de constanţi, de iminenţi.
Îi aud, îi simt aproape; aş vrea să fug.
Lacrimile soarelui picură printre storurile groase
şi se răsfrîng pe faţa-mi palidă, pe fruntea-ncărunţită,
în valuri de colb ce cu sudoarea-mi picură în suflet vrerea ta.
În picuruşi de colb cu soare, de-asfalt topit, de apă chioară,
ai venit, Thanatos, nepoftit, şi nu cu coasa-n mînă;
dar înţeleg. Atît am fost.
(Cîmpulung, Bucovina, 6 iunie 2006)
babele ele poetesele
babele pândesc factorul visând la sticla de spirt
pe care o să şi-o cumpere ele din pensia de urmaş
moştenire de la un fost soţ iubitor cicălit pân' la pieire
da' poştaşul vine odată pe lună numa'
aşa că verzele de briusel săturate de visele perverse
cu alehandri şi huan migheli din telenovele
servite mai întâi cu linguriţa acum cu polonicu'
îşi umplu timpul cu alte vise perverse
de pervertire a lumii artei
de intrare în lumea cărţilor cu spirt la cap şi pixu'-n cur
adânc adânc cât mai adânc
pân' la inspiraţie
care vine pe vine între două serii de diarie verbală
între două mesaje postate pe sait
în care ele babele-şi dau cu părerea
cu părere de rău şi cu gându' la tinereţile trecute
şi la acadelele dulci ale vremurilor de demult
tare-ar mai suge o acadică
s-o bage până-n gât la omuşor s-o guste şi el
să ia calciu de la o acadică morcovie
care are pentru ele fructe morcovi vitamine
şi să nu mai cadă pe jos în biserică când pupă icoanele
de la osteoporoză
să nu le mai chinuie reumatismu' când încearcă poziţii de camasutra
cu pechinezu' roşcat de culoarea iadului în care-o să ardă ele
babele bârfitoarele
ce vor să taie tinerilor aripile
că nu suportă aripioarele
că ele numa' vată avură
da' astea-s vremile
dacă se apucau de mânuit creionu' şi nu altceva în tinereţe...
(Cîmpulung, Bucovina, 31 mai 2006)
Florica
Vreau s-o mai aduc pe Florica de la cireada de după deal,
s-o ţin de coadă,
s-o alerg prin rîpe,
s-o mîn acasă cu nuiaua.
Vreau s-o mai trag de ugeru-i catifelat,
să-i aud mugetul prelung,
să-i simt răsuflarea caldă şi dulce,
să-i privesc ochii mari, naivi.
Vreau s-o mai văd păscând lîngă fântâna cu cumpănă,
s-o aud cum rumegă iarba grasă,
să-i simt mireasma de paie, bălegar şi lapte crud,
s-o caut prin ocol în fumul gunoaielor arse pe cîmp.
Vreau să mai fug desculţ, după veterinar, prin rouă,
să-i sar în şaretă şi să-i mîn gloaba-n ograda noastră,
s-o mai văd odată pe Florica fătînd,
să plîng şi să rîd cu ea de nimicurile vieţii.
Vreau să mai zburd prin păpuşoi,
printre vişinii şi corcoduşii din grădină cu viţelul Floricăi,
să-l iau şi să-l botez,
cu apă de ploaie din cazanul ruginit, Floricel.
(Cîmpulung, Bucovina, 26 mai 2006)
Gri
Hălăduiesc pe bucăţile de asfalt dintre gropile oraşului
şi-mi pare un imens cimitir prin care noi păşim haotic,
el aşteptînd să ne ocupăm locul.
Unii cad şi ne trag după ei; alţii cad fără ca noi să observăm.
de căzut cădem cu toţii, doar e destinaţia noastră comună;
poate şi finală. Poate doar comună.
Griul asfaltului se contopeşte cu griul clădirilor,
cu griul sufletelor noastre.
Nu mai e soare, nu mai e lună, ci un androgin, gri şi el.
Nu mai e noapte, nici zi. Lumina e gri,
ca şi cerul, ca şi norii, ca şi feţele noastre.
Raiul şi Iadul s-au contopit şi au căzut pe Pămînt,
iar tocmai noi, cei ce le-am creat, le vom lua în gropile din asfalt.
Nu mai e Dracu' negru, dar nici Dumnezeu alb.
E totul gri.
(Cîmpulung, Bucovina, 17 mai 2006)
În cerul meu
În cerul meu
tu nu ai fi un sclav,
un chip smerit,
un suflet depersonalizat.
Îngerul meu
la tine de-ar veni
nu te-ar trimite-n rugă,
căci eu te-aş fi creat
nu ca să îmi fii slugă.
În cerul meu
tu ca să vii
n-ar trebui să-nchini
întreaga ta viáţă,
că nemurirea-i moarte veşnică
şi mulţi nemuritori ar renunţa la ea
pentr-un moment ce trece
pe ăst pământ plin de ispite,
că nemurirea-i rece.
Îngerul meu
nu ţi-ar fi zeu, ci frate;
nici jertfă nu ţi-ar cere, nici ofrande,
iar pentru mine nu ai fi
doar chip de lut însufleţit,
ci om în libertate.
Dar Cerul nu-i al meu,
ori al nimănui, poate.
(Cîmpulung, Bucovina, 28 aprilie 2006)
Căzuţi în timp
Din Cer plouă
cu îngeri căzuţi în timp,
iar cerul plânge după ei
cu lacrimi de rouă.
Iadul trăsneşte
cu demoni căzuţi în timp.
În iadul de pe pământ
mai urcă un drac, mai cade un sfânt.
Din Purgatoriu
puţini cad, puţini mai urcă;
În purgatoriul sufletelor noastre
rar se mai dă vreo luptă.
(Cîmpulung, Bucovina, 28 aprilie 2006)
Înger căzut
Eu n-am avut de ales, ca tine,
căci eu n-am chipul Lui.
Nu pot alege pentru mine,
ci doar să mă rog Lui.
Nu ştiu ce-i rău ori ce e bine;
ştiu numai ce vrea El.
Vreau să decid şi eu, ca tine;
să cad ca Lucifer.
Nu ştiu ce-i timpul, ce-i iubirea;
te văd doar fericit.
Ce-aş da să simt şi eu durerea
din Rai să cad rănit.
(Cîmpulung, Bucovina, 8 martie 2006)
2005
Drumul pierzaniei
O simţi cum se lasă pe umărul tău;
se-afundă în spate, pătrunde în carne.
E crucea pe care o vei purta mereu,
ieşită din negura viselor tale.
Şi-o târâi la deal pe drumul de ghimpi,
iar tălpile tale durerea o simt.
Deşi sfâşiate, scăldate în lacrimi,
continuă drumul;
noroi purpuriu ele lasă în urmă.
(Cîmpulung, Bucovina, toamna, 2005)
Doina moldovanului
Asta-i viaţa moldovanî;
Dispărţîţ, duş di la mamî,
În trii ţări amu trăim,
În trii zări ni chinuim.
Numa doina ni-o lăsat-o
Şî jinu, da graiu nostru
Di-aghe dacî-l mai vorgheşti
Şini neamu-ncî iubeşti.
Moldovani, fraţ, moldovani,
Sî şiţ dârj,
Sî şiţ ca ieri.
Di la Şeremuş la mari,
Din Carpaţ noi vrem hotari
Pînî dincolo di Nistru,
Cum iera în vremea lu
Ştefan domn şel Mari, Sfântu.
Undi-o fost, sî punim hat,
Cum iera aişi odat',
Cî pământu moldovan
Plânji după a lui neam.
(Cîmpulung, Bucovina, vara, 2005)
Jugul heruvimilor
Înhămaţi în jugul de spini,
cu lanţuri de foc la mâini şi picioare,
în chinuri se zbat heruvimi;
spre Iad îi mână păcatul cel mare.
Îi ia şi-i cufundă uşor
în mlaştina humelor noastre spurcate
dorinţa de-amor arzător;
le sfâşie trupul plin de păcate.
Prea scump plătesc sărmanii acum
pentru o singură clipă de dor;
au cerut să aibă un trup, dar cum,
când alta-i menirea şi rostul lor:
o viaţă întreagă să-nchine rugi;
o viaţă eternă, o viaţă în care
odată-i de-ajuns de rugă să fugi
şi crunt vei fi aruncat. În care,
în jugul de spini,
cu lanţuri de foc la mâini şi picioare,
în chinuri se zbat heruvimi.
(Cîmpulung, Bucovina, primavara, 2005)
2004
Singur
Singur. În mine privind
din ochii tăi. Scântei mă scrutează,
mă ard şi veghează
să nu mă cufund.
În mlaştina care
în vis imi apare
mă trage. Mă doare. Mă sfâşie-n
mii şi mii de bucăţi.
Fărâme din mine,
fărâme din tine,
cad. Se rostogolesc şi
cedează. În lupta cu proprii demoni
nu te mai cutremuri;
cazi în genunchi şi te rogi,
cu lacrimi amare ce cad în valuri şi...Valuri
te îneacă; te sufoci, simţi că mori. Că zbori
de-a lungul coastei, spre nori,
spre o lume care...Te aşteaptă
o lume a umbrelor
să-ţi ia visele să le-mpleticească.
Nu ştii ce-i visare,
nu ştii ce-i trăire;
letargic pluteşti în neştire.
Vii, te apropii de mine.
Privesc orizontul,
te simt. În norii roşiatici din apus
te simt, te adulmec, te gust.
Te simt... dar te-ai dus.
(Cîmpulung, Bucovina, toamna, 2004)